Duminica au avut loc la Bruxelles
confruntari violente intre politie si un grup de aproximativ 400 de persoane.
Desi acest lucru poate fi catalogat drept un incident izolat, el este in
realitate rezultatul ultimelor evenimente din capitala Belgiei. Lumea nu se mai
simte in siguranta in propria casa, pe strada, in metrou sau in autobuzul catre munca.
Toata aceasta incertitudine, a creat o
tensiune sociala reala, tensiune care a dat nastere unor grupari de
“Vigilantes”, grupari de autoprotectie, menite sa protejeze cetatenii. Termenul
de “Vigilantes” s-a nascut pe continentul sud-american unde grupari de cetateni
inarmati au luat dreptatea in propriile maini.
Aceasta reactie putem considera ca
este una normala si, cel mai des, se intampla atunci cand cetatenii considera
ca statul si organele de ordine publica sunt depasite de anumite situatii. Este
o reactie disperata, spontana, dar care este de inteles. Din pacate exista acum
posibilitatea ca anumite factiuni politice sa profite de moment si sa le
transforme in “batalioane de voluntari” sau in “formatiuni de actiune
cetateneasca”. Avem deja un exemplu extrem de nociv in istorie. Hitler spunea
despre cei din SA ca “ajuta la ocrotirea
ordinii publice, a vietii si sigurantei cetatenilor atunci cand organismele
statului se dovedesc nevolnice, depasite sau incapabile sa isi faca datoria”.
Oare suntem aproape de un astfel de
scenariu? Evenimentele intamplate in ultima vreme au inceput sa se dezvolte ca
si idee de multa vreme. Atacatorii nu sunt emigranti
intrati in Europa recent, ei sunt cetateni europeni, cu pasapoarte, acte si
vieti ca oricare dintre noi, dar care acum raspund la chemarea legii Sharia, de
islamizare fortata a tuturor ‘infidelilor’.
Acum ceva vreme am primit de la un
prieten (care la randul lui primise de la un alt prieten), urmatorul text vis-à-vis
de situatia data :
“ Foarte just, ma mir ca nu am observat asta pana acum !
Musulmanii
Ei nu sunt fericiţi în Gaza
Ei nu sunt fericiţi în Egipt
Ei nu sunt fericiţi în Libia
Ei nu sunt fericiţi în Maroc
Ei nu sunt fericiţi în Tunisia
Ei nu sunt fericiţi în Yemen
Ei nu sunt fericiţi în Irak
Ei nu sunt fericiţi în Iran
Ei nu sunt fericiţi în Pakistan
Ei nu sunt fericiţi în Afganistan
Ei nu sunt fericiţi în Siria
Ei nu sunt fericiţi în Liban
Ei nu sunt fericiţi în Bahrein.
Deci
unde sunt fericiţi ?
Sunt
fericiţi în Germania
Sunt fericiţi în Franţa
Sunt fericiţi în Anglia
Sunt fericiţi în Israel
Sunt fericiţi în Olanda
Sunt
fericiţi în Belgia
Sunt fericiţi în Spania
Sunt fericiţi în Italia
Sunt fericiţi în Australia
Sunt fericiţi în USA
Sunt fericiţi în Canada
Sunt fericiţi în Suedia
Sunt fericiţi în Norvegia
Sunt fericiţi în Austria
Sunt fericiţi în Elveţia.
Ei sunt fericiţi în toate ţǎrile care nu sunt musulmane.
Şi pe cine acuzǎ?
Nu Islamul
Nu conducerea lor
Nu pe ei însişi,
Ei acuzǎ ţǎrile în care sunt fericiţi
Si vor sǎ le schimbe ca sǎ fie ca ţǎrile din care au venit şi unde au fost nefericiţi!!!
Scuzaţi-mǎ, oare cat de inaiv sunt de nu pot sǎ le înţeleg strategia,si sa
vad incotro se indreapta lumea si cum o sa arate viitorul copiilor
nostri
daca nimeni nu are curajul si, mai ales, nu are voie sa spuna nimic?
“
Sincer sa fiu mie textul asta mi-a dat
de gandit ! Voua ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu